Alfa Romeo 158/159, cunoscuta si sub numele de Alfetta (Alfa cea mica in italiana), e una dintre cele mai de succes masini de curse produse vreodata. 158 si derivatul sau, 159, au castigat 47 de curse din 54 de Grand Prix-uri la care au participat. A fost proiectata petru cursele de masini mici (Voiturrette Formula) dinainte de Al Doilea Razboi Mondial si avea un motor supra-alimentat de 1.5 litrii cu 8 cilindrii. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, masina a devenit eligibila pentru noua competitie, Formula I, care a inceput in 1947. Condusa de piloti ca Nino Farina, Juan-Manuel Fangio si Luigi Fagioli, a dominat primele doua sezoane din Campionatul Mondial Formula I.

Primele versiuni ale acestei masini de succes, 158, au fost facute in anii 1937-1938. Proiectarea a cazut pe umerii lui Giocchino Colombo.

Numele masinii se refera la motorul de 1.5 litrii si cei 8 cilindrii. Clasa voiturette era pentru masinile de cursa cu motoare de 1.5 litrii, avand acelasi relatii cu formula Grand Prix (unde se foloseau motoare de 3 litrii) ca si GP2 fata de Formula I de astazi. Masinile Alfa cu motoare de 3 litrii in 1938 si 1939 erau Tipo 308, 312 si 316.

158 a debutat cu echipa Alfa Corse in Coppa Ciano Junior in August 1938 la Livorno, Italia, unde Emilio Villoresi a obtinut prima victorie cu masina. La acea vreme motorul de 1479,56 cc producea o putere de 200 CP (150 kW) la 7000 rpm, cu ajutorul unei turbine unietajata. Mai multe succese au venit la Coppa Acerbo, Coppa Ciano si Tripoli Grand Prix in mai 1940. In curand, Al Doilea Razboi Mondial a oprit dezvoltarea masinii pentru 6 ani. Dupa razboi, motorul a fost dezvoltat in continuare si a ajuns la 254 CP (189 kW) in 1946.

In 1947, Alfetta a devenit eligibila pentru noua competitie, Formula I. Noile reguli permiteau motoare de 1500 cc supra-alimentate si de 4500 cc aspirate normal. 158 a fost modificat din nou, de aceasta data pentru a produce peste 300 CP (220 kW) si a fost denumit Tipo 158/47. Masina a avut un debut tragic in 1948 la Swiss Grand Prix, unde Achille Varzi a pierdut controlul masini si a murit. O alta pierdere pentru echipa a avut loc in calificarile pentru Buenos Aires Grand Prix, unde Jean-Pierre Wimille a murit intr-un accident.

Masina a castigat fiecare cursa pe care a terminat-o in anul 1950; era incredibil ca o masina care avea originile in anul 1938 reusea atatea victorii. Echipa Alfa Romeo avea piloti talentati ca Giuseppe Farina si Juan Manuel Fangio, care a si castigat mai tarziu titlul de Campion Mondial la piloti de cinci ori.

La sfarsitul sezonului 1950, a aparut versiunea modernizata, cunoascuta ca 159. Aceasta avea suspensia spate imbunatatita, vechiul ax oscilant a fost inlocuit cu un ax De-Dion, iar mototul producea 429 CP (313 kW) la 9600 rpm. Pentru ultima cursa la Campionatul Mondial (pana in 1979), la Spanish Grand Prix in 1951, Alfa Romeo a introdus o noua versiune mai evoluata cunoscuta ca 159M, “M”-ul venea de la Maggiorata (imbunatatita).

In 1952, Campionatul Mondial a functionat dupa regulile din Formula II, astfel 159 a devenit invechita.

Ultima victorie a masinii la un Grand Prix a fost in 1953 la Merano, Italia.

Image:Alfa-Romeo-159-(1951).jpg

Alfa Romeo 159 Formula-1 car