In anii 1930 numele de Alfa Romeo 8C era utilizat pentru modelele de autoturisme Alfa Romeo cu orice fel de destinatie:de curse sau de strada. 8C inseamna 8 cilindrii, si la origine se refera la motorul cu 8 cilindrii in linie. 8C-ul proiectat de Vittorio Jano a fost motorul folosit la curse pentru Alfa Romeo de la introducerea acestuia in 1931 si pana la retragerea acestuia, in 1939. Pe langa masina sport cu 2 locuri, a fost folosit in prima masina de curse Grand Prix cu un singur loc, Monoposto ‘Tipo B’ – P3, incepand din 1932. In dezvoltarea sa ulterioara a propulsat vehicule ca cel cu dublu motor 1935 6.3 litrii Biomotore, 1935 3.8 litrii Monoposto 8C 35 Type C, si Alfa Romeo 8C 2900B Mille Miglia Roadster. De asemenea echipa modele din varful de gama produce manual. In 2004 Alfa Romeo a readus la viata numele 8C pentru o masina concept dotata cu un motor V8, masina care a intrat in productie in anul 2007, Alfa Romeo 8C Competizione.

Image:Alfa romeo 8C .jpg

Alfa Romeo 8C 2900A (1936)

In 1924, Vittorio Jano a creat primul motor cu 8 cilindrii in linie pentru Alfa Romeo, motorul de 1987 cc P2, cu carterul motorului comun si cu patru blocuri cu cate doi cilindrii placate cu otel, motor care a castigat primul Campionat Mondial organizat in 1925. Cu toate ca era un motor cu 8 cilindrii in linie, denumirea de 8C nu a fost folosita.

Motorul 8C a aparut pentru prima oara la cursa de Mille Miglia in 1931, carterul motorului comun, dar acum cu doua blocuri din aliaj a cate patru cilindrii, chiulasa fiind comuna cu blocul motor. Nu avea chiulasa, nici garnitura de chiulasa sa se strice, dar asta facea mentenanta supapelor mai grea. Un ax central din cutia de viteze comanda axele cu came, compresoarele si accesoriile. Pentru masinile in productie 8C-ul a fost folosit pentru propulsarea a doua modele, 8C2300 (1931-1935) si a lui 8C2900 (1936-1941), model mai scump si rar. Primul model a fost 8C2300, din 1931, o referinta a motorului masinii, de 2336 cc, initial proiectata ca o masina de curse, dar de fapt produsa in 188 de unitati si pentru utilizare pe drumurile normale. In timp ce versiunea de curse a lui 8C Spider, pilotata de Tazio Nuvolari a castigat in 1931 si 1932 cursa Targa Florio in Sicilia, victoria din 1931 la Grand Prix-ul Italian de la Monza a dat numele de “Monza” masinii GP cu 2 locuri, o versiune mai scurta a lui Spider. Alfa Romeo avea adesea obiceiul sa adauge  numele evenimentelor cucerite la numele masinii.

Image:Alfa Romeo 8C 2300 Spider Corsa 1932 red vr TCE.jpg

Alfa Romeo 8C 2300 Spider Corsa 1932

In acelasi timp, din moment ce pentru masinile de curse nu mai era necesar un mecanic la bord, Alfa Romeo a construit prima masina de curse cu un singur loc. Ca prima incercare, in 1931, Monoposto Tipo A folosea o pereche de motoare cu 6 cilindrii, montate unul langa altul pe sasiu. Datorita faptului ca masina rezultata era prea grea si complexa, Jano a proiectat o masina mai potrivita si care a avut succes, numita Monoposto Tipo B (aka P3) pentru sezonul Grand Prix din 1932. Tipo B s-a dovedit a fi masina castigatoare a erei sale, castigand de la prima cursa in 1932 Italian Grand Prix, fiind propulsata de o versiune marita a motorului 8C, de 2665 cc, alimentat prin doua compresoare de supra-alimentare in loc de unul singur.

8C era vandut ca sasiu fara caroserie in versiune lunga si scurta, de obicei montandu-se caroserii de la mai multi constructori, desi Alfa Romeo fabrica caroserii. De asemenea Alfa Romeo practica recarosarea masinilor pentru clienti, iar unele masini de curse se vindeau, recarosate, ca masini de strada.

In 1933, motorul supra-alimentat cu cilindrii in linie DOHC (Dual OverHead Cam), marit la 2.6 litrii (8C 2600) pentru Tipo B, a fost montat pe Scuderia Ferrari 8C Moza, care a devenit departamentul semi-oficial de curse al Alfa Romeo. Datorita situatiei financiare slabe a companiei, aceasta nu mai finanta acest departament. Monoposto Tipo B (P3), cu 215 CP din motorul de 2.6 litrii, putea accelera la 100 Km/h in mai putin de 7 secunde si putea atinge viteza maxima de 217 Km/h. Pentru anul 1934 motoarele de curse au fost marite la 2.9 litrii.

Image:Alfa Romeo 8C Monza Donington 2007.jpg

Scuderia Ferrari Alfa Romeo 8C 2600 Monza

Modelul 8C 2900A a fost introdus in 1936, ca o versiune cu 2 locuri a lui 8C-35 GP, cu cutia de viteza montata in spate si suspensie independenta. 8C 2900A era, de asemenea, o masina de curse proiectata pentru categoria masinilor sport. Mai putin de o duzina au fost construite, urmata de 8C 2900B, foarte asemanatoare, dar, de asemenea, vanduta ca masina de strada in aproximativ 30 de exemplare. In acelasi timp, masinile Alfa Romeo echipate cu motor de 3.2 litrii deveneau mai putin competitive, desi Tazio Nuvolari reusea sa castige German Grand Prix-ul la Nürburgring in 1935, la volanul unei 3.2 Tipo B impotriva mai puternicelor Mercedes si Auto Union. Blocurile motoare ajunsesera la limita capacitatilor si o noua proiectare a fost necesara pentru a marii motoarele la dimensiunile finale de 3.8 litrii. Aceasta a fost realizata in 1935 pentru a fi montat noul motor pe Monoposto Tipo C care a participat la prima cursa in Italian Grand Prix, in septembrie 1935. In acelasi an, dar mai devreme, o alta incercare pentru a invinge masinile germane superioare ca putere a fost facuta cu Bimotore (de fapt un Tipo B modificat la Scuderia Ferrari cu un al doilea motor in spatele pilotului), care a concurat in 1935 la Tripoli GP si AVUS GP, fara succes datorita cauciucurilor care nu puteau face fata puterii si greutatii masinii. Monoposto Tipo C (aka 8C 35) 3.8 a inceput cu cateva succese in sezonul 1936, urmat de 12C36, un Tipo C echipat cu un nou motor V12 de 4064 cc. In cursele importante, Monoposto 12C 26 and 37 nu au facut fata masinilor Mercedes si Auto-Union.

Image:Alfa Romeo 8C 2900B 1937.jpg

Alfa Romeo 8C 2900B Touring Spider 1937

1935 Bimotore

In 1935, pentru a concura cu Mercedes Benz si Auto Union, Enzo Ferrari (Managerul echipei de curse) si Luigi Bazzi (proiectant) au construit o masina de curse cu doua motoare de 3.2 (3165 cc), unul in fata si unul in spate, avand in total o capcitate de peste 6.3 litrii si 540 CP (403 kW). Trenul de rulare avea un aranjament neobisnuit. Cele doua motoare erau conectate prin arbori motori separati la cutia de viteze cu doua axe de intrare si doua axe unghiulare de iesire, astfel ca fiecare roata spate avea axul ei motor. Nu a avut succes cu adevarat in fata Mecedes-ului W25 B a lui Rudolf Caracciola, si era pretentioasa la combustibil si cauciucuri. Castigul de viteza a fost anulat de timpi ridicati de oprire la standuri. In data de 12 mai 1935, doua astfel de masini au intrat in cursa Tripoli Grand Prix pilotate de Nuvolari si Chiron, care au terminat pe locul patru si cinci. Chiron a reusit un loc doi a urmatoarea cursa de la Avus in 1935. Pe 16 iunie 1935, Nuvolari a condus, un Biomotore pregatit special, de la Frorenta la Livorno si a stabilit un nou record de viteza de 364 Km/h, avand o viteza medie de 323 Km/h. Apoi a fost inlaturat in favoarea lui Tipo C. A fost prima masina de curse care a folosit suspensia independenta fata Dubonnet. Un motor V12 era in dezvoltare, dar nu era gata pentru cursa. Se remarcase ca Biomotore avea tractiune mai buna pe teren accidentat, asa ca o versiune a sasiului de la Biomotore cu suspensie independenta fata Dubonnet, si o noua suspensie independenta spate cu ax oscilant cu tije radiale si foi de arc transversale au fost folosite pentru Tipo C 3.8s.

Image:Alfa Romeo Bimotore 1936 .jpg

1935 Alfa Romeo Bimotore Scuderia Ferrari

1935 Alfa Romeo Monoposto 8C 35 Type C

8 versiuni de motoare de 3.8 litrii, neasemanatoare cu blocurile precedende, au fost individual construite pentru curse in cinci luni, majoritatea fiind utilizate in Alfa Romeo Monoposto 8C 35 Type C, pilotate de Scuderia Ferrari (s-a renuntat la denumirea P3).  Motorul de 3.8 produce 330 CP (246 kW) la 5500 rpm si avea un cuplu de 434 Nm de la 900 la 5500 rpm. Avea tamburi de frana de 15.5 inci si folosea cauciucuri Pirelli 5.25 sau 5.50×19 pe fata si 7.00 sau 7.50×19 pe spate. Desi nu erau pe masura marilor Mercedes si Auto Union pe circuitele rapide, au avut rezultate foarte bune pe circuitele stramte. In 1936, Tipo C a fost dotat cu anevoiosul V12 care nu s-a ridicat la asteptari, astfel 3.8 a continuat sa fie folosit. Din 1933, Scuderia Ferrari administra cursele si calutul Ferrari a aparut pe flancurile lui Biomotore, dar Alfa Corse a inceput sa devina mai activa. In 1938 patru Alfa Romeo Tipo 308 au fost construite  pentru clasa de trei litrii utilizand motoare 8C.

Alfa Romeo 8C-35 Scuderia Ferrari

1938 Alfa Romeo 8C 2900B Le Mans Speciale

Alfa Corse, departamentul de curse consituit de Alfa dupa ce a cuparat actiunile Scuderei Ferrari, a introdus o singura masina 8C 2900B pentru cursa de la Le Mans din 1938. Masina avea o caroserie copue inovativa si cu aerodinamicitate uluitoare, pe cand la Le Mans masinile aveau aproape intotdeauna caroserii deschise. Copue-ul aerodinamic a fost contruit de Touring. In 1987, o revista italiana a testat masina la tunelul aerodinamic de la Pininfarina, unde un Cx de 0.42 a fost masurat, si un Cx de 0.38 cu admisiile de aer inchise. Coupe-ul s-a comportat deosebit de bine la inceput, castigand un avans de 160 Km fata de masina urmatoare, dar o problema la cauciuc a fost urmata de o supapa stricata. Aceasta a fost singura data cand coupe-ul a concurat oficial. Dupa razboi a aparut in curse minore ca proprietate privata, apoi fiind expus la muzeul Donington din anii 60 inainte de a fi dus la muzeul Alfa Roemo, in 1987, care acum foloseste masina pentru expozitii, in conditie de functionare, la multe evenimente.

Image:Alfa Romeo 8C 2900B Lemans.jpg

Alfa Romeo 8C 2900B Lemans

1938 Alfa Romeo 8C 2900B Mille Miglia Roadster

Alfa Romeo 8C 2900B Mille Miglia Roadster (sau Spider) din 1938 (din poza) este versiunea de competitie ultra usoara cu sasiu scurt (Corto), cu o caroserie Carrozzeria Touring (patentata) Superleggera. Motorul era de 2.9 litrii. Acesta este inaintasul modernelor Alfa Romeo. 2900B avea frane hidraulice de 17 inci, suspensie independenta si o cutie de viteze cu 4 trepte situata in spate, care combina trasmisia, diferentialul si axul motor (transaxle), in loc de ansamblul normal (live rear axle) de la modelele precedente. Avea jante de 19 inci si utiliza cauciucuri Pirelli Corsa de 5.5 inci pentru fata si spate. In 1938 la Mille Miglia, Clemente Biondetti si Carlo Pintacuda au castigat primele doua locuri. Masina lui Biondetti utiliza un motor Tipo 308 de 300 CP (220 kW), in timp ce masina Pintacuda era echipata cu un motor de 2900B de 225 CP (168 kW). Phill Hill a castigat mai multe curse pe coasta de vest a Statelor Unite in masina lui Pintacuda in 1951, inainte de a conduce pentru Ferrari.

Image:1938 Alfa Romeo 8C 2900 Mille Miglia 34 3.jpg

1938 Alfa Romeo 8C 2900B Mille Miglia

Motorul de pe modelul 2900B era cu baie ulei uscata, magnetou pereche Scintilla, supra-alimentat, 8 cilindrii in linie, 2.9 litrii, utilizand doua compresoare (Roots type superchangers) alimentate de doua carburatoare cu curent ascendent Webber. Puterea rezultata era de 180 CP (134 kW) si era cea mai rapida masina de serie din lume in 1938 (versiunea de curse producea 220 CP (164 kW) la 5200 rpm). In jur de 30 de modele 2900B cu sasiu cu ampatament scurt (2800 mm) au fost construite, majoritatea cu caroserie Spider proiectate de Touring si Farina, si in jur de 10 cu sasiu cu ampatament lung (3000 mm). Numai 5 au fost construite utilizand caroseria Mille Miglia proiectata de Touring. Toate au fost facute manual conform specificatiilor clientului, deci putine sunt exact la fel, poate niciuna.

Image:Alfa Romeo 8C 2,3 l Kompressor (Foto Spu 1975).jpg

Alfa Romeo 8C 2300 cu “Roots type superchargers”

Ultima oara cand un Roadster a fost scos la licitatie, in august 1999, la Pebble Beach, de Christie, a fost vanduta pentru 4.072.000 dolari, devenind astfel una dintre cele mai scumpe 10 masini licitate vreodata. Roadster-ele Mille Miglia sunt chiar mai valoroase, atat de valoaroase incat unii dintre proprietarii modelelor nu atat de rare ca Farina sau Touring Spider le-au recarosat profesional,astefel incat sa devina copii cat mai exacte ale modelului Touring Mille Miglia Spider, ca cel pilotat de Biondetti.