Torino 30 octombrie 1906
Chambery 30 iunie 1966
De origine piemonteza Giuseppe, zis Nino, se naste intr-o familie de carrozzieri (tinichigii). Tatal sau, Giovanni Farina, a fondat caroseria care ii poarta numele, iar unchiul sau Battista, zis Pinin, a construit una dintre cele mai faimoase caroserii existente si astazi “la Pininfarina”. El va fi supranumit in lumea curselor automobilistice “Dottor Farina”. Cursele automobilistice fiind marea sa pasiune, Farina abandoneaza o posibila cariera in domeniul justitiei. Prima sa gara (concurs), are loc in 1930, o gara de urcare: Valle d’Aosta – Gran San Bernardo. In timp a avut numeroase succese la volanul unor masini italiene: Alfa Romeo, Maserati si Lancia. Marele succes avea sa vina in 1936 si apoi inca 3 ani consecutiv pina in 1939, fiind in tot acest timp campion italian absolut de viteza. Intre timp, in 1938, devine pilotul numarul 1 al casei de la “Portello”. In 1940, Nino Farina, cu un 158, a cistigat “Gran Premio di Tripoli”. Se afirma la Geneva in 1946 cu Alfa Romeo, iar peste 2 ani, in 1948, castiga “Gran Premio Delle Nazioni”(Geneva), pilotind cu maiestrie un Maserati 4 clt. In 1949 incepe sa colaboreze cu Ferarri si are rapid citeva succese in “Gran Premio di Rosario”, la bordul unui monopost de 2 litrii, cu compresor volumetric, Ferarri 166. Aceasta victorie din Argentina va ramine in istorie ca fiind Prima Victorie din afara a scuderiei Maranello. In anul 1950, Alfa Romeo vrea sa se prezinte in stil mare la noul campionat de Formula , formind puternica si teribila echipa ale celor “3F”: Fagioli (52 ani), Fangio (39 ani) siFarina (44 ani). La bordul unei 158 Alfetta, Farina castiga prima victorie in noul campionat la Silverstone - Anglia, victorie care impreuna cu urmatoarele din Elvetia si Italia, il fac Campion Mondial. La sfarsitul anului 1951, Alfa Romeo se retrage din cursele automobilistice, dar Nino Farina, dorind vrea sa mai alerge, se intoarce la Maranello, unde ramine pina in anul 1955. Cu masinile calutului cabrat, castiga “1000 km la Nurburgring” si “Gran Premio di Germania”, in anul 1953, iar “1000 km la Buenos Aires” in 1954. In anul 1956, incearca ultima carte la “500 miglia in Indianapolis”, cu o masina americana, motorizata de Ferarri, cunoscuta sub numele “Bardhal-Ferarri-Osca”. Din pacate masina nu a reusit nici macar calificarea. Avind si o virsta inaintata, Farina renunta la cariera sportiva profesionista, devenind Presedintele Comisiei Sportive Automobilistice din Torino. Moare intr-un accident stradal din cauza vitezei mari, la bordul unui Ford Cortina Lotus.

preluat de la Eugen Popa.